Monthly Archive

                  

Din scoala primara pana in facultate…iata ce profesori am intalnit!

- profesorul care impune respect prin tinuta…mereu la costum, cu diplomat;
- profesorul sever, corect, care isi cunoaste bine materia si este respectat;
- profesorul care atunci cand nu are kef de ora sau e in incurcatura, incepe sa spuna bancuri si da senzatia elevilor ca le’a facut o imensa favoare si le reproseaza asta 1 an de zile;
- profesorul (cel mai adesea profesoara) instabil…azi e vesel, maine umple catalogul de 2…dupa care “puteti pleca acasa dar in liniste sa nu va vada directorul”;
- profesorul care ii barfeste mereu pe ceilalti profesori;
-  misogin;
- politician;
- care vorbeste mereu cu “dumneavoastra”;
- profesoara frustrata si nemaritata care ii favorizeaza mereu pe baieti…mda…ce sa zic.
- profesorul care stie una si veche, iar cand e pus in incurcatura pretinde respect si tacere
- profesorul cool…care sta cocotat pe catedra…aici sunt doua variante:
   - profa de engleza-germana de la care 90% din elevi nu invata nimic
   - profii sau asistentii universitari de la care studentii kiar invata!!! vb serios acum!
- profesorul care se da cool…si scoate numai glume penibile…la care daca nu razi esti impertinent;
- profesorul violent ;
- profesorul care iti pune 2 si apoi te da afara pentru ca ai fost obraznic;
- profesorul in curs de imbogatire, care se plange mereu de salariul sau…si saliveaza dupa meditatii;
- profesorul - profesor…de la care intelegi, inveti cu drag si il ai ca model toata viata;
- profesorul care nu are niciodata pix sau stilou;
- era sa uit!!! profesorul betiv!!!

 

 

           

 

Scurt si la obiect. Filme bune!!!!!

 1. Ultima ghicitoare este despre Bjork si filmul “Dancer in the dark“. Merita vazut si mai ales merita inteles!
 2. La Vita e bella!!! Filmul meu preferat. Filmul preferat al multor persoane. Intra in categoria traiesti degeaba daca nu l-ai vazut!
 3. Zbor deasupra unui cuib de cuci…de exceptie!
 4. Din categoria filmelor must see…va mai recomand Memento, Reqviem for a dream, American Beauty, Casablanca.
 5. In final … 88 minutes si Death proof.
Va astept cu propuneri, intrebari, sugestii si, de ce nu, bilete la cinema

P.S. Credeti ca filmele de mai sus au nevoie de o prezentare mai ampla???

In timp ce ghicitoarea ramane deschisa, vin si zic…

Sistemul penitenciar…

V-ati gandit vreodata cat de usor este sa omori un om? Stati o secunda si ganditi-va! E greu?

Un om. Scoala…liceu…facultate…loc de munca…familie…serviciu…momentul inevitabil. Lege? Inchisoare!

Buni si rai, vinovati si nevinovati, contribuabili si nomazi, padurari sau braconieri…pot ajunge impreuna in celula.

Inchisoarea este cel mai sinistru loc inventat de omenire! Inchisoarea este scoala primara a infractorilor.

Dupa 10 de ani de inchisoare nici un om nu mai are sansa la o viata sociala. Va fi pentru totdeauna un infractor!

Tie nu ti se poate intampla? Dar celor dragi tie? Si atunci ce faci?

         

Orbul lustruieşte bastonul cu ceară
la fiecare început de duminică
îşi şterge tacticos smoala
din cioburile ochelarilor
hrăneşte câinele de companie
şi-apoi se pierde prin aleile tăcute
ale unui parc tăcut cu oameni tăcuţi
în gânduri tăcute
purtându-şi taina luminii în suflet

S-a ridicat cortina. Din culise intra emotionata ghicitoarea.
M-am gandit la urmatorul personaj in urma vizionarii unui film. Un film extraordinar cu
accente de musical. Un film de neuitat, marcant, de vazut o singura data. Un film despre destin, sacrificiu,
putere, viata si dragoste. O actrita perfecta pentru acest rol. O prezenta mereu surprinzatoare nu prin frumusete
ci prin personalitate greu de patruns.
Ma incearca un sentiment de melancolie, urmat insa de altul de multumire. Multumire deoarece
am avut sansa de a vedea acest film la momentul potrivit.

           

Revenind la ghicitoare…personajul…
Ce-ar fi dac’ar fi o pasare…un pescarus;
dac’ar fi o culoare…hm…ar fi exact ca bratarile acelea fosforescente din cluburi…iar
dac’ar fi o stare de spirit ar fi…acea stare pe care o ai cand te urci de nebun in tren si pleci la munte…singur…pe ploaie.
Pe bune!

             

Un scotian pe patul de moarte:
-Fiule stii hotelul meu de lux?
-Da tata…
-Si fabrica de rulmenti,si lantul de fast food-uri,si nu in ultimul rand resedinta din Malibu?
-Da tata…ce vrei sa spui?Ca mi le lasi
toate mie?
-Nu fiule dar ti le vand ieftin!

 Ei bine…asa se face.
Merg intr-o zi cu prietenul meu la “cineva”. Acel cineva are un tata important. Acel cineva e si el important…dar e si mai important cand poarta un ecuson cu numele. Acel cineva avea o vila maaare…un studio scuuump. In timp ce asteptam eu cuminte pe o canapea vad langa mine cateva enciclopedii. Nu le pot estima pretul, insa mie imi trebuiau doua maini pentru a o ridica pe una dintre ele (voua poate doar una). Deschid coperta cartonata si viu colorata…si vad dedicatie “de la tata”. Si aici ma opresc.

 

Dragii mei, poate voi parea absurda, insa era acel gen de dictionar – enciclopedie la care ne uitam cu totii cu jund in librarii…si al carui pret are cateva zerouri. “De la tata”. Asta a fost un detaliu…iar apoi m-am gandit ca poate daca nu imi plateam chiria, sau poate daca nu imi luam ceva haine…as fi putut sa imi cumpar si eu asa ceva. Chiar as fi putut.

In timp am cunoscut cateva persoane din aceeasi categorie…”baiatu’ lu tata”. Si ma intreb:

1. Cat de usor sau de greu este sa traiesti in umbra unui nume mare?
2. Oare pe aceste persoane chiar le ranesc rautatile celorlalti cu privire la statut…atunci cand se intorc in vilutza lor cu miros proaspat de zugraveala si cu masa de biliard?
3. Cati dintre acestia au iesit curati de sub numele parintilor…si au facut in asa fel incat atunci cand pronunti numele “x” lumea sa se intrebe fara a zambi insinuant…”tatal sau fiul?”.
4. Exista si exemplare care isi doresc sincer sa nu fi avut un parinte celebru?

E ciudat…poate frustrant atunci cand ti se inchide usa in nas…pentru ca ascuns dupa usa era mostenitorul. Dar acum nu scriu cu nici un sentiment de frustrare…uneori ma gandesc la ei cu mila. Pentru ca exista pui muuult mai reusiti decat parintii lor…

Sunt nehotarata…sau nu…dar  atunci cand va veti gandi cu atentie la cele scrise mai sus…veti gasi exemple diferite si va va incerca aceeasi nehotarare.

In final…o sa ma eschivez putin; in acest post am facut referire cu precadere la Romania, dar pentru ca estimez cativa dusmani vin si spun ca singurul exemplu pozitiv care imi vine in minte acum…este Angelina Jolie.

 

P.S. Hm…o sa citez un raspuns vazut chiar pe blogul cuiva…”Daca te simti ofensat ma bucur”!

 

Salutare si bine v-am regasit.  Astazi va spun o poezie frumoaaasa tare. Cititi-o cu atentie. Spuneti-mi apoi ce parere aveti. La ce va duce cu gandul. Nu am vrut sa fiu rautacioasa (de data asta) si sa o asociez cu cineva, insa cred ca imaginatia poate crea o sumedenie de personaje pentru aceasta poezie. Va pup!

Tin minte din copilarie
Cand inca nu aveam un an           
Purtam un spic cu voiosie
La fel ca fratii mei din lan.

Dar intr-o buna dimineata
Aflai ca soarta, cu dispret,
Ne-a harazit sfarsit de viata
Sa fim al vitelor nutret                   

 

Asa c-a fost o fericire
Cand m-au cules cativa copii
Si-apoi m-au dus…in snop de fire…
La fabrica de palarii.

Aici trecui din mana-n mana
Intors, sucit, presat, lipit
Intr-un sfarsit de saptamana
Si chinul nostru s-a sfarsit.

Ma transformase-n palarie
Cu panglicuta gri-deschis
Si m-au trimis la pravalie…
Asa destinul a decis.

Acolo, alta bucurie!!!
Vai, Doamne, cati m-au incercat!!!
Un domn cu burta si chelie,
Vreo doi studenti, un magistrat.

Un profesor, un sef de gara
Un tanar slab…si-am mai uitat.
Atata stiu, ca intr-o seara
Un pricopsit m-a cumparat.

Putin am stralucit cu fala
Caci intr-o zi, la barbier,
M-a luat un altul, din greseala
Sau cu stiinta, din cuier.

Am stat la celalalt o luna
Cand, pe-nserat, un vant barbar
Vijelios ca o furtuna
M-a dus de-a dura pe trotuar..

Si-n goana mea cea nebuneasca
Un domn cu pantecul rotund,
Voind pe loc sa ma opreasca,
Mi-a pus piciorul drept un fund.

M-a luat un oltenas cu mere
Si m-a purtat asa, cu fundul spart,
Dar si de-acesta cu durere
A trebuit sa ma despart.

Trecand la frate’sau mai mare
De-o saptamana liberat
Din stagiul militar, si care,
M-a dus direct la el in sat.

Dar raul fara veste vine:
Pe cand dormea sub pom culcat
Un bou, pascand, a dat de mine
Si pe-ndelete m-a mancat

……………………………………….
In cartea vesniciei scrie:
Bogat, sarac, pagan, crestin
Sau simplu pai de palarie…
Te trage ata spre destin.

              

• Hei! Iata ca de data aceasta nu va intampin cu o ghicitoare.De data aceasta vreau sa scriu cate ceva despre o parte din persoanele care si-au lasat o mica amprenta asupra blogului meu. In ordinea numerelor de pe tricou, voi spune vreo trei cuvinte despre fiecare blog pe care il gasiti in stanga paginii mele.

• Incep cu Adela si cu al ei blog care de cele mai multe ori ma face sa imi amintesc de mine, de perioade traite sau dorite, de trecerea timpului sau de lucruri frumoase. Adela , un blog ardelenesc asa cum imi place mie

• Cu cateva pozitii mai jos se afla Maria…Buna, Mariaaa!!! Un blog delicios, articole savuroase si o proprietara cam fitzoasa ;)) sau cel putin asa era in anul I cand am cunoscut-o.

• Cu un loc mai jos se afla Cristina… al carei blog ne vorbeste despre lucrurile esentiale, poate, in aceasta perioada din an. Cu nici un cuvant in plus sau in minus..ajung la Cosmin. Aici e mai dificil deoarece nu blogul sau cat relatia mea cu el de-a lungul timpului a pastrat vie dorinta de a scrie. (Cosmin…nelamuririle le primesti pe mess

• Zburdand voios prin blogroll ajung la un blog care pe mine sincer ma intimideaza usor. Seriozitate, eleganta, un zambet in coltul gurii si o spranceana ridicata. Aplauze pentru Lory si pentru al ei stil provocator de a expune problemele unei facultati pe care eu, de multe ori ma rezum la a o injura ca la usa cortului (de facultate vorbesc…ca si cladire, evident).

• De linku ala care contine un cuvant urat…nu pot sa va spun decat ca in spatele lui se afla un blog foaaaarte interesant al unui pusti de 18 ani (hehehehehhe).

• Si iata ca am ajuns si la Anaaaa (Ana care a citit cu okii ei maaari acest articol, asteptand cu siguranta sa vada ce scriu). Pai…e un blog taaaare nasol… =)) Glumesc. Cred ca blogul Anei este primul pe care l-am citit vreodata si unul dintre putinele pe care le deschid din reflex in fiecare zi. O gura de aer proaspat si un prilej de buna dispozitie. Felicitari si pot sa te numesc muza mea…(nu te umfla acuma in pene, ca le zic tuturor ca nu lasi niciodata un comentariu…asa d’a draq).

• Ultimul, dar nu si cel din urma pe care il mentionez ca blog de capatai pentru mine, este cel al lui Alex. Prietenii stiu de ce

• Nu am mentionat alte bloguri deoarece…ca sa folosesc un cliseu…va las pe voi sa le descoperiti ;) 

• In final vreau sa le multumesc tuturor celor ce mi-au hranit blogul, astfel incat astazi a trecut de o etapa foarte dificila de dupa nastere, si anume pragul de 1000 de vizitatori. Va invit la botez!!!