Salutare si bine v-am regasit.  Astazi va spun o poezie frumoaaasa tare. Cititi-o cu atentie. Spuneti-mi apoi ce parere aveti. La ce va duce cu gandul. Nu am vrut sa fiu rautacioasa (de data asta) si sa o asociez cu cineva, insa cred ca imaginatia poate crea o sumedenie de personaje pentru aceasta poezie. Va pup!

Tin minte din copilarie
Cand inca nu aveam un an           
Purtam un spic cu voiosie
La fel ca fratii mei din lan.

Dar intr-o buna dimineata
Aflai ca soarta, cu dispret,
Ne-a harazit sfarsit de viata
Sa fim al vitelor nutret                   

 

Asa c-a fost o fericire
Cand m-au cules cativa copii
Si-apoi m-au dus…in snop de fire…
La fabrica de palarii.

Aici trecui din mana-n mana
Intors, sucit, presat, lipit
Intr-un sfarsit de saptamana
Si chinul nostru s-a sfarsit.

Ma transformase-n palarie
Cu panglicuta gri-deschis
Si m-au trimis la pravalie…
Asa destinul a decis.

Acolo, alta bucurie!!!
Vai, Doamne, cati m-au incercat!!!
Un domn cu burta si chelie,
Vreo doi studenti, un magistrat.

Un profesor, un sef de gara
Un tanar slab…si-am mai uitat.
Atata stiu, ca intr-o seara
Un pricopsit m-a cumparat.

Putin am stralucit cu fala
Caci intr-o zi, la barbier,
M-a luat un altul, din greseala
Sau cu stiinta, din cuier.

Am stat la celalalt o luna
Cand, pe-nserat, un vant barbar
Vijelios ca o furtuna
M-a dus de-a dura pe trotuar..

Si-n goana mea cea nebuneasca
Un domn cu pantecul rotund,
Voind pe loc sa ma opreasca,
Mi-a pus piciorul drept un fund.

M-a luat un oltenas cu mere
Si m-a purtat asa, cu fundul spart,
Dar si de-acesta cu durere
A trebuit sa ma despart.

Trecand la frate’sau mai mare
De-o saptamana liberat
Din stagiul militar, si care,
M-a dus direct la el in sat.

Dar raul fara veste vine:
Pe cand dormea sub pom culcat
Un bou, pascand, a dat de mine
Si pe-ndelete m-a mancat

……………………………………….
In cartea vesniciei scrie:
Bogat, sarac, pagan, crestin
Sau simplu pai de palarie…
Te trage ata spre destin.