Un scotian pe patul de moarte:
-Fiule stii hotelul meu de lux?
-Da tata…
-Si fabrica de rulmenti,si lantul de fast food-uri,si nu in ultimul rand resedinta din Malibu?
-Da tata…ce vrei sa spui?Ca mi le lasi
toate mie?
-Nu fiule dar ti le vand ieftin!
Ei bine…asa se face.
Merg intr-o zi cu prietenul meu la “cineva”. Acel cineva are un tata important. Acel cineva e si el important…dar e si mai important cand poarta un ecuson cu numele. Acel cineva avea o vila maaare…un studio scuuump. In timp ce asteptam eu cuminte pe o canapea vad langa mine cateva enciclopedii. Nu le pot estima pretul, insa mie imi trebuiau doua maini pentru a o ridica pe una dintre ele (voua poate doar una). Deschid coperta cartonata si viu colorata…si vad dedicatie “de la tata”. Si aici ma opresc.
Dragii mei, poate voi parea absurda, insa era acel gen de dictionar – enciclopedie la care ne uitam cu totii cu jund in librarii…si al carui pret are cateva zerouri. “De la tata”. Asta a fost un detaliu…iar apoi m-am gandit ca poate daca nu imi plateam chiria, sau poate daca nu imi luam ceva haine…as fi putut sa imi cumpar si eu asa ceva. Chiar as fi putut.
In timp am cunoscut cateva persoane din aceeasi categorie…”baiatu’ lu tata”. Si ma intreb:
- Cat de usor sau de greu este sa traiesti in umbra unui nume mare?
- Oare pe aceste persoane chiar le ranesc rautatile celorlalti cu privire la statut…atunci cand se intorc in vilutza lor cu miros proaspat de zugraveala si cu masa de biliard?
- Cati dintre acestia au iesit curati de sub numele parintilor…si au facut in asa fel incat atunci cand pronunti numele “x” lumea sa se intrebe fara a zambi insinuant…”tatal sau fiul?”.
- Exista si exemplare care isi doresc sincer sa nu fi avut un parinte celebru?
E ciudat…poate frustrant atunci cand ti se inchide usa in nas…pentru ca ascuns dupa usa era mostenitorul. Dar acum nu scriu cu nici un sentiment de frustrare…uneori ma gandesc la ei cu mila. Pentru ca exista pui muuult mai reusiti decat parintii lor…
Sunt nehotarata…sau nu…dar atunci cand va veti gandi cu atentie la cele scrise mai sus…veti gasi exemple diferite si va va incerca aceeasi nehotarare.
In final…o sa ma eschivez putin; in acest post am facut referire cu precadere la Romania, dar pentru ca estimez cativa dusmani vin si spun ca singurul exemplu pozitiv care imi vine in minte acum…este Angelina Jolie.
P.S. Hm…o sa citez un raspuns vazut chiar pe blogul cuiva…”Daca te simti ofensat ma bucur”!
3 comments
Comments feed for this article
aprilie 9, 2008 la 2:59 pm
Manu
Vei vedea cum vor cadea de la sublim la ridicol,
De pe podium la podea si numa’ daca se mai ridica,
Sunt detectati de departe, decretati inapti
Ca pustii cu dinti de lapte ce vor sa scape de lapti.
aprilie 9, 2008 la 3:28 pm
Cosmin
Interesant… si extrem de recent subiectul. A trai sau nu sub umbra unui nume mare? Aici depinde foarte mult de ce vrei de la viata si in acelasi context, ce consideri tu o viata traita. Multi zic ca acesti pusti, tineri, whateva’ care nu au dat niciodata cu nasul de o usa inchisa (a se citi trantita) nu au trait cu adevarat, fiind mult prea cufundati in puf pentru a mirosi izul statut al societatii. Personal, frustrat fiind de nevoile proprii nesatisfacute, nu pot decat sa ii invidiez. As vrea si eu sa am bani, sa am relatii, sa ma doara in cur (pardon my french). Poate asta m-ar “strica”, as deveni intolerant, ignorant, insensibil… poate. Dar ochii vad, inima cere… Si pana una-alta, ce inseamna sa traiesti in umbra unui nume mare? Sa nu fii realizat? Tii chiar asa de mult la un nume? Vrei neaprat sa lasi in urma ta mai mult decat un sicriu si o piatra funerara? Iluzii…
aprilie 9, 2008 la 9:02 pm
aureen
Manu…inconfundabil. Tine aproape!
Cosmin…cred ca pentru unii…plimbatul cu metroul, mersul la piatza sau un loc de munca…sunt niste mofturi. Bineinteles ca vine tati si zice “Ce nu ti-am dat, mah? Ce cauti tu acolo, a? Vrei sa te imbolnavesti?” =))
Pentru restul…poate e frustrant. De ce? Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-as simti prost / proasta atunci cand mi s-ar deschide toate usile…si lumea ar zambi frumos “Intra, fir’ai al draq…ca mi-l pun pe tac’tu’n cap daca nu te primesc”. Toti te cred cretin…chiar daca tu ai cele mai bune si curate intentii.