Orbul lustruieşte bastonul cu ceară
la fiecare început de duminică
îşi şterge tacticos smoala
din cioburile ochelarilor
hrăneşte câinele de companie
şi-apoi se pierde prin aleile tăcute
ale unui parc tăcut cu oameni tăcuţi
în gânduri tăcute
purtându-şi taina luminii în suflet

S-a ridicat cortina. Din culise intra emotionata ghicitoarea.
M-am gandit la urmatorul personaj in urma vizionarii unui film. Un film extraordinar cu
accente de musical. Un film de neuitat, marcant, de vazut o singura data. Un film despre destin, sacrificiu,
putere, viata si dragoste. O actrita perfecta pentru acest rol. O prezenta mereu surprinzatoare nu prin frumusete
ci prin personalitate greu de patruns.
Ma incearca un sentiment de melancolie, urmat insa de altul de multumire. Multumire deoarece
am avut sansa de a vedea acest film la momentul potrivit.

           

Revenind la ghicitoare…personajul…
Ce-ar fi dac’ar fi o pasare…un pescarus;
dac’ar fi o culoare…hm…ar fi exact ca bratarile acelea fosforescente din cluburi…iar
dac’ar fi o stare de spirit ar fi…acea stare pe care o ai cand te urci de nebun in tren si pleci la munte…singur…pe ploaie.
Pe bune!