Category Archive

ma uit pe top posts wordpress si observ:

- alegeri, rezultate, voturi, primari

- fotbal, olanda, romania, scoruri

- inundatie la mall

- astenia de luni dimineata

Ati spune ca astea sunt subiectele zilei! Da! Dar cand cei mai multi oameni se regasesc zilnic in top posts…ca intr-un blogroll…mereu acolo…atunci imi pun un semn de intrebare. Se scrie pentru popularitate?
Cat despre cei care scriu pentru a-i informa pe ceilalti…dragilor…mass media e plinaaaa ochi de informatii, si din pacate aceleasi pe care le vad si aici. Nu ar fi mai palpitant daca s-ar gasi una-doua stiri foaaarte importante, dar care nu au ajuns, dintr-un motiv sau altul, in atentia publicului?

Mda…tulburarile licentei…ma dau desteapta. Dupa examen o sa adorm cu berea in mana si o sa va iubesc pe toti. Dar pana atunci, fratilor!!!!

1. Nu stiu sa tac! Nu pot sa ma abtin in fata unei nedreptati…fac raaaaau.

2. Trezesc lumea din somn…e un “dar” pe care il am de cand sunt mica, si vad ca nu scap de el.

3. Iubesc animalele atat de tare, incat ajung sa le chinui..

4. Ma apuca  dorinta de a face o nebunie  in cele mai proaste momente.

5. Discriminez oamenii dupa muzica pe care o asculta. Extrema: urasc manelistii.

6. Imi fac multe planuri si nu pre le duc la bun sfarsit. Si aici se combina cu kestia aia “las’ pe maine ca poate trece”

7. Ma plictisesc foarte repede; ma plictisesc mancand…si ma opresc (d’aia am 45 de kile).

8. Uit mereu rufele in masina de spalat.

9. Fac pe Cupidon si promit ca ma las…”asta e ultima data ;)) ” si…tot asa.

10. Am investit o avere in cafea: sortimente, aparate, accesorii.

Va urma…

Once in a lifetime!!!

Multumim, Valeriu Sterian! Felicitari Raza!

Era o seara tulburata de vara in care incercam din  rasputeri sa gasesc unghiul de abordare al materiei pentru un examen mare si greu…cu o profa la fel de mare si de grea. Ce se intampla cand esti pe ultima suta de metri cu invatatul? Vin musafiri! Boon… Zic…lasa ca trece repede. Mda. In discutiile cu musafirii mei (doi tobosari pe cat de buni pe atat de nebuni)…ma intreaba unul din ei…”Nu ai vrea o matza…ca am vazut una suuuper scumpa la mine la sala”. Zic…”Maaai…as vrea, dar pe viitor…nu acum.”. In fine…discutia a fost mai lunga, insa concluzia una! “Nu acum!”. Pleaca si musafirii mei spre ultimul metrou, iar eu ma intorc hotarata la foile pentru examen. Pe la 2 noaptea suna interfonul. Musafirii mei din doi s-au facut trei. Mi-au adus o pisica. Prietenul meu a fugit in camera si a inceput sa arunce cu perne in noi…”NUUUUUUUU! TU I-AI PUS SA O ADUCA!!!!!!! STIAI CA NU VREAAAU!”

In juma de ora pisik manca pieptul de pui al lui Vlady (prietenul meu) :D. A ramas la noi. Nu m-am mai dus la examen. Restanta. Pisica.

De aici au inceput urmatoarele operatiuni de parinti incepatori: ce ii luam de mancare? unde tinem castronul? are voie apa de la kiuveta? ce nisip ii luam? si litiera unde o tinem…in baie sau in balcon? o sa doarma cu noi? NUUU! BA DAAAA! etc….

Dupa ce lucrurile s-au asezat cat de cat…a inceput distractia.

1. In casa era o caldura de neimaginat! Ultimul etaj…soare non stop. Pisica noastra dormea NUMAI langa frigider. Cum se deskidea usa sarea.

2. Pisik mea se spala in cada. Dupa bunul exemplu al stapanilor si dupa cele doua baitze (cu gel de dus barbatesc ) a invatat…sau a dedus…ca in cada trebuie sa se spele. Asadar urca ea tacticos, cerceteaza locul si incepe sa se linga cu spor, pret de vreo jumatate de ora.

3. Aaaa. Numele ei este Violeta. Nu stiu de ce. Nici ea nu stie!

4. Violeta face multe prostii. Violeta darama tot! Violeta adoarme brusc dupa ce darama…ce darama. Ex: Eu in camera. Ea in bucatarie. Pooooc…o farfurie pe jos. Eu ma indrept spre bucatarie. Violeta doarme duuusa pe jos…lovita de camion. Incredibiiiil! Nu pot sa o cert cand o vad asa! Jur! Daca o cert sta langa mine ca un copil mic, pune o fatzuca ispasita, dupa care incepe sa se uite pe pereti in timp ce eu o cert…”Mai ai? Hai k vreau sa plec la joaca!”.

5. Daca o cert fara motiv, sau pentru un motiv pe care ea nu il intelege, se supara! Dar se supara rau. O jumatate de ora nu se uita la mine. Intr-o seara incercam sa fac curat. Ea s-a speriat, deoarece confunda curatenia cu facutul bagajelor…( am lasat-o de multe ori cate o saptamana acasa…singura, asa ca atunci cand vede agitatie crede ca se lasa cu plecat). Dupa cum spuneam…s-a speriat. Ce face ea cand se sperie sau cand se enerveaza? TURE! Darama tot, sparge tot…exact ca in reclama de la prigat. Am inkis’o pe balcon. Dupa vreo jumatate de ora…ii deskid usa. Vad eu ca nu zice nimic…ies dupa ea. Daaaaaa….nu mai era. A sarit de la etajul 4!!! A sarit…pentru ca nu avea cum sa cada, credeti-ma!
Ies dupa ea afara….o culeg dintr-un pom…face pipi pe mine de frica. Nu a avut nici pe draq. Veterinarul s-a crucit!

6. Violeta nu mananca sub nici o forma peste si lapte. Niciodataaaa!
Plecand cu prietenul meu intr-o miniexcursie…l-am rugat pe vecinul de alaturi sa mai intre sa ii puna mancare. Vacanta s-a prelungit. Mancarea s-a terminat. II rog pe vecinu’ sa-i ia niste bobitze, dar sub nici o forma sa nu ii dea lapte!!!!! Vin acasa. O auzeam de la parter cum urla. Intru…tot holul casei plin de vase cu lapte. De la cutii de margarina pana la stelutze si forme de nisip pentru copii mici. Speechless.

7. Violeta mananca bobitze. orice altceva gaseste in castronel, reactioneaza in felul urmator:
- miroase;
- loveste castronul cu labutza sa vada ce se intampla;
- ia putin cu labutza si miroase din nou…gusta….scuipa…pleaca!

8. Ne-am mutat in alta parte…la parter. Pisik…in calduri. A strans in fatza geamului 4 amarati de motani. Ea il placea pe unu’ negru si mic. Incepe sa-i creasca burta. Incepe sa manance…tot…non stop!!!! orice!!!!

9. Seara…invatam pentru examen…examen mare si greu….decisiv. 2 noaptea. Pe Violeta o apuca durerile facerii :((((((

10. Violeta a nascut 1 PUI! ATAT! Un pui identic cu ea! (dupa ce o saptamana au mieunat 4 motani la geam!!!

De ce stau eu acum la ora 4 dimineata in fata calculatorului? Zile intregi de invatat, materii noi, solicitari, tehnologie, tentatii…scopul…

Vreme de 3 ani…m-am straduit sa fac ceea ce trebuie. De ce?

Vreme de 2 saptamani de azi inainte voi sustine zilnic cate un examen. De ce?

De ce toate astea …daca va fi 1 singur moment in viata care nu trebuie ratat? Nu stiu care e…o sa aflu cand ma fac mare.

Cred ca cea mai mare problema a omului este ca NU poate trai singur. Tot ceea ce facem…principalul nostru indemn este dat de nevoia de integrare sociala. Pornind de la gradinita, scoala, maniere…locuinta…tot!

Ma uit la cei patru pereti, din fericire pictati de mine, si imi dau seama ce viata patetica duc cateodata. Ce idealuri stupide au oamenii. Luptam pentru a ne inchide intr-o cusca. Strangem bani pentru a ne petrce peste 50% din timp intr-o cusca…intre 4 pereti…

De ce traim?  Cea mai tare ghicitoare! Voi de ce traiti? Care-i scopul, fratilor?

Din scoala primara pana in facultate…iata ce profesori am intalnit!

- profesorul care impune respect prin tinuta…mereu la costum, cu diplomat;
- profesorul sever, corect, care isi cunoaste bine materia si este respectat;
- profesorul care atunci cand nu are kef de ora sau e in incurcatura, incepe sa spuna bancuri si da senzatia elevilor ca le’a facut o imensa favoare si le reproseaza asta 1 an de zile;
- profesorul (cel mai adesea profesoara) instabil…azi e vesel, maine umple catalogul de 2…dupa care “puteti pleca acasa dar in liniste sa nu va vada directorul”;
- profesorul care ii barfeste mereu pe ceilalti profesori;
-  misogin;
- politician;
- care vorbeste mereu cu “dumneavoastra”;
- profesoara frustrata si nemaritata care ii favorizeaza mereu pe baieti…mda…ce sa zic.
- profesorul care stie una si veche, iar cand e pus in incurcatura pretinde respect si tacere
- profesorul cool…care sta cocotat pe catedra…aici sunt doua variante:
   - profa de engleza-germana de la care 90% din elevi nu invata nimic
   - profii sau asistentii universitari de la care studentii kiar invata!!! vb serios acum!
- profesorul care se da cool…si scoate numai glume penibile…la care daca nu razi esti impertinent;
- profesorul violent ;
- profesorul care iti pune 2 si apoi te da afara pentru ca ai fost obraznic;
- profesorul in curs de imbogatire, care se plange mereu de salariul sau…si saliveaza dupa meditatii;
- profesorul - profesor…de la care intelegi, inveti cu drag si il ai ca model toata viata;
- profesorul care nu are niciodata pix sau stilou;
- era sa uit!!! profesorul betiv!!!

In timp ce ghicitoarea ramane deschisa, vin si zic…

Sistemul penitenciar…

V-ati gandit vreodata cat de usor este sa omori un om? Stati o secunda si ganditi-va! E greu?

Un om. Scoala…liceu…facultate…loc de munca…familie…serviciu…momentul inevitabil. Lege? Inchisoare!

Buni si rai, vinovati si nevinovati, contribuabili si nomazi, padurari sau braconieri…pot ajunge impreuna in celula.

Inchisoarea este cel mai sinistru loc inventat de omenire! Inchisoarea este scoala primara a infractorilor.

Dupa 10 de ani de inchisoare nici un om nu mai are sansa la o viata sociala. Va fi pentru totdeauna un infractor!

Tie nu ti se poate intampla? Dar celor dragi tie? Si atunci ce faci?

Un scotian pe patul de moarte:
-Fiule stii hotelul meu de lux?
-Da tata…
-Si fabrica de rulmenti,si lantul de fast food-uri,si nu in ultimul rand resedinta din Malibu?
-Da tata…ce vrei sa spui?Ca mi le lasi
toate mie?
-Nu fiule dar ti le vand ieftin!

 Ei bine…asa se face.
Merg intr-o zi cu prietenul meu la “cineva”. Acel cineva are un tata important. Acel cineva e si el important…dar e si mai important cand poarta un ecuson cu numele. Acel cineva avea o vila maaare…un studio scuuump. In timp ce asteptam eu cuminte pe o canapea vad langa mine cateva enciclopedii. Nu le pot estima pretul, insa mie imi trebuiau doua maini pentru a o ridica pe una dintre ele (voua poate doar una). Deschid coperta cartonata si viu colorata…si vad dedicatie “de la tata”. Si aici ma opresc.

Dragii mei, poate voi parea absurda, insa era acel gen de dictionar – enciclopedie la care ne uitam cu totii cu jund in librarii…si al carui pret are cateva zerouri. “De la tata”. Asta a fost un detaliu…iar apoi m-am gandit ca poate daca nu imi plateam chiria, sau poate daca nu imi luam ceva haine…as fi putut sa imi cumpar si eu asa ceva. Chiar as fi putut.

In timp am cunoscut cateva persoane din aceeasi categorie…”baiatu’ lu tata”. Si ma intreb:

1. Cat de usor sau de greu este sa traiesti in umbra unui nume mare?
2. Oare pe aceste persoane chiar le ranesc rautatile celorlalti cu privire la statut…atunci cand se intorc in vilutza lor cu miros proaspat de zugraveala si cu masa de biliard?
3. Cati dintre acestia au iesit curati de sub numele parintilor…si au facut in asa fel incat atunci cand pronunti numele “x” lumea sa se intrebe fara a zambi insinuant…”tatal sau fiul?”.
4. Exista si exemplare care isi doresc sincer sa nu fi avut un parinte celebru?

E ciudat…poate frustrant atunci cand ti se inchide usa in nas…pentru ca ascuns dupa usa era mostenitorul. Dar acum nu scriu cu nici un sentiment de frustrare…uneori ma gandesc la ei cu mila. Pentru ca exista pui muuult mai reusiti decat parintii lor…

Sunt nehotarata…sau nu…dar  atunci cand va veti gandi cu atentie la cele scrise mai sus…veti gasi exemple diferite si va va incerca aceeasi nehotarare.

In final…o sa ma eschivez putin; in acest post am facut referire cu precadere la Romania, dar pentru ca estimez cativa dusmani vin si spun ca singurul exemplu pozitiv care imi vine in minte acum…este Angelina Jolie.

P.S. Hm…o sa citez un raspuns vazut chiar pe blogul cuiva…”Daca te simti ofensat ma bucur”!

Salutare si bine v-am regasit.  Astazi va spun o poezie frumoaaasa tare. Cititi-o cu atentie. Spuneti-mi apoi ce parere aveti. La ce va duce cu gandul. Nu am vrut sa fiu rautacioasa (de data asta) si sa o asociez cu cineva, insa cred ca imaginatia poate crea o sumedenie de personaje pentru aceasta poezie. Va pup!

Tin minte din copilarie
Cand inca nu aveam un an           
Purtam un spic cu voiosie
La fel ca fratii mei din lan.

Dar intr-o buna dimineata
Aflai ca soarta, cu dispret,
Ne-a harazit sfarsit de viata
Sa fim al vitelor nutret                   

Asa c-a fost o fericire
Cand m-au cules cativa copii
Si-apoi m-au dus…in snop de fire…
La fabrica de palarii.

Aici trecui din mana-n mana
Intors, sucit, presat, lipit
Intr-un sfarsit de saptamana
Si chinul nostru s-a sfarsit.

Ma transformase-n palarie
Cu panglicuta gri-deschis
Si m-au trimis la pravalie…
Asa destinul a decis.

Acolo, alta bucurie!!!
Vai, Doamne, cati m-au incercat!!!
Un domn cu burta si chelie,
Vreo doi studenti, un magistrat.

Un profesor, un sef de gara
Un tanar slab…si-am mai uitat.
Atata stiu, ca intr-o seara
Un pricopsit m-a cumparat.

Putin am stralucit cu fala
Caci intr-o zi, la barbier,
M-a luat un altul, din greseala
Sau cu stiinta, din cuier.

Am stat la celalalt o luna
Cand, pe-nserat, un vant barbar
Vijelios ca o furtuna
M-a dus de-a dura pe trotuar..

Si-n goana mea cea nebuneasca
Un domn cu pantecul rotund,
Voind pe loc sa ma opreasca,
Mi-a pus piciorul drept un fund.

M-a luat un oltenas cu mere
Si m-a purtat asa, cu fundul spart,
Dar si de-acesta cu durere
A trebuit sa ma despart.

Trecand la frate’sau mai mare
De-o saptamana liberat
Din stagiul militar, si care,
M-a dus direct la el in sat.

Dar raul fara veste vine:
Pe cand dormea sub pom culcat
Un bou, pascand, a dat de mine
Si pe-ndelete m-a mancat

……………………………………….
In cartea vesniciei scrie:
Bogat, sarac, pagan, crestin
Sau simplu pai de palarie…
Te trage ata spre destin.

• Hei! Iata ca de data aceasta nu va intampin cu o ghicitoare.De data aceasta vreau sa scriu cate ceva despre o parte din persoanele care si-au lasat o mica amprenta asupra blogului meu. In ordinea numerelor de pe tricou, voi spune vreo trei cuvinte despre fiecare blog pe care il gasiti in stanga paginii mele.

• Incep cu Adela si cu al ei blog care de cele mai multe ori ma face sa imi amintesc de mine, de perioade traite sau dorite, de trecerea timpului sau de lucruri frumoase. Adela , un blog ardelenesc asa cum imi place mie

• Cu cateva pozitii mai jos se afla Maria…Buna, Mariaaa!!! Un blog delicios, articole savuroase si o proprietara cam fitzoasa ;)) sau cel putin asa era in anul I cand am cunoscut-o.

• Cu un loc mai jos se afla Cristina… al carei blog ne vorbeste despre lucrurile esentiale, poate, in aceasta perioada din an. Cu nici un cuvant in plus sau in minus..ajung la Cosmin. Aici e mai dificil deoarece nu blogul sau cat relatia mea cu el de-a lungul timpului a pastrat vie dorinta de a scrie. (Cosmin…nelamuririle le primesti pe mess

• Zburdand voios prin blogroll ajung la un blog care pe mine sincer ma intimideaza usor. Seriozitate, eleganta, un zambet in coltul gurii si o spranceana ridicata. Aplauze pentru Lory si pentru al ei stil provocator de a expune problemele unei facultati pe care eu, de multe ori ma rezum la a o injura ca la usa cortului (de facultate vorbesc…ca si cladire, evident).

• De linku ala care contine un cuvant urat…nu pot sa va spun decat ca in spatele lui se afla un blog foaaaarte interesant al unui pusti de 18 ani (hehehehehhe).

• Si iata ca am ajuns si la Anaaaa (Ana care a citit cu okii ei maaari acest articol, asteptand cu siguranta sa vada ce scriu). Pai…e un blog taaaare nasol… =)) Glumesc. Cred ca blogul Anei este primul pe care l-am citit vreodata si unul dintre putinele pe care le deschid din reflex in fiecare zi. O gura de aer proaspat si un prilej de buna dispozitie. Felicitari si pot sa te numesc muza mea…(nu te umfla acuma in pene, ca le zic tuturor ca nu lasi niciodata un comentariu…asa d’a draq).

• Ultimul, dar nu si cel din urma pe care il mentionez ca blog de capatai pentru mine, este cel al lui Alex. Prietenii stiu de ce

• Nu am mentionat alte bloguri deoarece…ca sa folosesc un cliseu…va las pe voi sa le descoperiti ;) 

• In final vreau sa le multumesc tuturor celor ce mi-au hranit blogul, astfel incat astazi a trecut de o etapa foarte dificila de dupa nastere, si anume pragul de 1000 de vizitatori. Va invit la botez!!!